Hipermetropie

Ce este hipermetropia?

Hipermetropia, alături de astigmatism și miopie, face parte din grupul ametropiilor (tulburări legate de refracția ochiului), adică este un defect de vedere.

În hipermetropie focalizarea imaginilor nu cade pe planul retinei (ca în cazul ochiului normal), ci dincolo de acesta, cauzând vederea încețoșată. În formele ușoare de hipermetropie, vederea încețoșată afectează doar obiectele apropiate, în timp ce în formele severe afectează și vederea la distanță.

Dioptriile sunt unitatea de măsură pentru definirea gradului de hipermetropie: o hipermetropie mai mare necesită lentile cu putere dioptrică mai mare pentru a o corecta.

În cazul tinerilor cu hipermetropie ușoară, ochiul este capabil să corecteze singur acest defect de vedere printr-un mecanism fiziologic care modifică cristalinul cunoscut sub numele de "acomodare". Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă sau pentru grade mai mari de hipermetropie, este posibil ca acest proces să nu mai fie suficient și trebuie să se apeleze la ajutorul extern al lentilelor corective pentru a obține o vedere clară.

Cele mai frecvente simptome asociate cu hipermetropia variază, prin urmare, în funcție de amploarea defectului și de vârsta pacientului. În general, acestea includ:

• vedere încețoșată la distanță mică;
• înroșire și senzația de arsură la nivelul ochilor;
• dureri de cap;
• hipersensibilitate la lumină (fotofobie);
• lăcrimare excesivă a ochilor.

Este foarte important să se efectueze verificări regulate la oftalmolog de la o vârstă fragedă și, dacă se detectează acest defect de vedere, să se corecteze cât mai curând posibil pentru a reduce simptomele descrise. Într-adevăr, în special la copii, corectarea corectă a hipermetropiei poate preveni dezvoltarea ambliopiei (ochi leneș) și a anumitor tipuri de strabism.