Sprancenele sunt alcatuite dintr-un set de fire de par mici gasite la sau deasupra marginii superioare a orbitei. Functia principala a sprancenelor este de a preveni alunecarea in ochi a impuritatilor sau fluidelor corporale (cum ar fi transpiratia) care provin de pe frunte.

Patologii asociate

Conjunctiva este o membrana subtire, transparenta si vascularizata. Acopera suprafata interna a pleoapelor, apoi se pliaza si acopera si partea din fata a globului ocular (alcătuita din sclera), pana la marginea corneei. Conjunctiva reprezinta primul loc de raspuns imun atunci cand ochiul intra in contact cu agenti infectiosi sau iritanti.

Patologii asociate

Sclera este de obicei identificata ca „partea alba” a ochiului. Este un tesut fibros destul de rigid cu un rol principal structural, dar si protector.

Patologii asociate

Coroida este o membrana plina de vase de sange care inconjoara ochiul si este pozitionata intre sclera si retina. Functia sa principala este de a hrani straturile externe ale retinei.

Patologii asociate

Retina este un tesut nervos senzitiv la lumina care captuseste la interior segmentul posterior al globului ocular. Functia sa principala este de a percepe stimuli luminosi prin fotoreceptori (numiti tije si conuri) si de a-i transforma in impulsuri nervoase pentru a fi trimise la creier prin nervul optic.

Patologii asociate

Nervul optic reprezinta prima parte a caii optice, adica calea pe care un stimul vizual o parcurge de la retina la creier. Nervul optic este de fapt alcatuit din terminatiile lungi ale celulelor ganglionare, celule gasite in retina in contact cu fotoreceptorii, de la care preiau impulsuri nervoase pentru a fi duse la creier pentru a fi procesate ca imagini.

Patologii asociate

Umoarea vitroasa (sau corpul vitros) este un tesut gelatinos si transparent, format din 99% apa, care umple cavitatea globului ocular dintre cristalin si retina. Indeplineste diverse functii: una optica, deoarece cu efectul sau de lentila participa la focalizare, una structurala, adica de a da volum si stabilitate globului ocular, si una trofica, deoarece actioneaza ca mediu si filtru pentru trecerea nutrientilor.

Cristalinul este o adevarata „lentila” transparenta, pozitionata in spatele irisului si in fața corpului vitros. Permite focalizarea obiectelor pe retina, schimbandu-si forma si curbura in functie de distanta lor, printr-un proces automat numit acomodare. Umoarea apoasa ii asigura nutritia, deoarece in cristalin nu exista vase de sange sau limfatice.

Patologii asociate

Corpul ciliar este o structura in forma de inel cu o sectiune triunghiulara pozitionata intre iris si coroida, impreuna cu care formeaza uvea. Componenta sa musculara (muschiul ciliar) contribuie la focalizarea imaginilor datorita legaturilor sale cu cristalinul, in timp ce o serie de mici ramuri (numite procese ciliare) sunt responsabile de producerea umorii apoase.

Patologii asociate

Prin regiune periorbitala intelegem zona din jurul orbitei, care este cavitatea osoasa care contine si protejeaza diferitele parti care alcătuiesc ochiul (globul ocular, muschi, nervi, vase de sange...).

Patologii asociate

Pleoapele sunt cele doua structuri mobile, formate din piele la exterior si mucoasa la interior, care acopera partea din fata a globului ocular, altfel expusa. Functia principala a pleoapelor este de a proteja ochii de lumina si orice corp strain, precum si, cu miscarea lor (clipind), sa distribuie uniform lacrimile pe suprafata oculara pentru a o mentine mereu umeda.

Patologii asociate

Aparatul lacrimal este alcatuit din glandele lacrimale si canalele lacrimale, responsabile pentr producerea si respectiv scurgerea lacrimilor, precum si lacrimile in sine, care au principala functie de a mentine suprafata ochiului in mod constant umeda si curata, datorita procesului lor continuu de generare.

Patologii asociate

Genele sunt o colectie de fire de par mici si curbate prezente pe marginea pleoapelor. Functia principala a genelor este de a proteja ochiul de la patrunderea impuritatilor si a corpurilor straine de mici dimensiuni (praf, insecte...).

Patologii asociate

Umoarea apoasa este un lichid salin incolor produs de corpul ciliar, care umple spatiul dintre cristalin si cornee. Indeplineste diverse functii: una optica, deoarece cu efectul sau de lentila participa la focalizare, una structurala, prin modul in care da volum globului ocular, una trofica, prin care hraneste structurile inconjuratoare.

Patologii asociate

Irisul este situat în spatele corneei si în fata cristalinului si este partea „colorata” a ochiului. In centrul irisului se afla pupila, „gaura” care, prin largirea sau ingustarea sub efectul luminii, regleaza cantitatea de raze de lumina care intra in ochi.

Patologii asociate

Corneea este o structura transparenta in forma de cupola, formata din cinci straturi si fara vase de sange, care acopera suprafata frontala a globului ocular. Corneea este dotata cu propria sa putere dioptrica si, la fel ca un cristalin, permite trecerea luminii si imaginilor, intervenind in focalizarea lor pe retina.

Patologii asociate

Pleoapele sunt cele doua structuri mobile, formate din piele la exterior si mucoasa la interior, care acopera partea din fata a globului ocular, altfel expusa. Functia principala a pleoapelor este de a proteja ochii de lumina si orice corp strain, precum si, cu miscarea lor (clipind), sa distribuie uniform lacrimile pe suprafata oculara pentru a o mentine mereu umeda.

Patologii asociate

Aparatul lacrimal este alcatuit din glandele lacrimale si canalele lacrimale, responsabile pentr producerea si respectiv scurgerea lacrimilor, precum si lacrimile in sine, care au principala functie de a mentine suprafata ochiului in mod constant umeda si curata, datorita procesului lor continuu de generare.

Patologii asociate